Cariera în rețea: noi perspective asupra dezvoltării profesionale

Termeni precum „Marea Demisie” (Great Resignation) sau „Marea Resetare” (Great Reset) au devenit tot mai populari în ultimii ani, pe măsură ce tot mai mulți oameni au început să își caute un nou loc de muncă.

Pandemia a schimbat semnificativ modul în care oamenii privesc munca și cariera.

Mulți dintre noi ne-am oprit pentru a ne pune întrebări esențiale:

„Este acesta locul de muncă pe care mi-l doresc?”

„Este aceasta compania în care vreau să lucrez?”

„Este acesta liderul alături de care vreau să cresc?”

„Dacă răspunsul este nu, ce aleg să fac mai departe?”

Cei mai mulți dintre noi am crescut profesional într-un model tradițional de carieră, bazat pe o scară ierarhică. Acest model presupune în principal evoluții verticale în cadrul aceleiași funcțiuni sau al aceluiași departament.

În organizațiile mari și ierarhizate, angajații puteau vedea un traseu clar și un orizont predictibil pentru avansarea către niveluri superioare. Iar acest model continuă să funcționeze și astăzi.

Însă care sunt nevoile angajaților în prezent?

Dar nevoile organizațiilor?

Oamenii își definesc nevoile în funcție de etapa de viață în care se află, de așteptările lor și de numeroșii factori care influențează contextul actual.

Din această perspectivă, conceptul de Career Lattice (carieră în rețea) aduce o abordare nouă.

Acesta promovează mișcarea profesională în multiple direcții: lateral, diagonal, uneori chiar înapoi strategic, nu doar pe verticală. Angajații pot explora oportunități în departamente, funcțiuni sau unități de business diferite, acumulând experiențe și competențe diverse.

Să privim beneficiile acestei abordări din ambele perspective.

Beneficii pentru angajați

• mai multă flexibilitate în gestionarea carierei;
• posibilitatea de a alege experiențe diverse;
• oportunități extinse de dezvoltare și învățare;
• acumularea unui portofoliu mai bogat de competențe;
• creșterea adaptabilității și a valorii profesionale.

Beneficii pentru organizații

• dezvoltarea unor competențe mai complexe și mai diverse în rândul angajaților;
• mobilitate internă și colaborare cross-funcțională;
• creșterea nivelului de implicare și retenție;
• atragerea talentelor care caută oportunități de dezvoltare;
• construirea unei organizații mai agile și mai reziliente.

Întrebarea este:

Câte organizații sunt pregătite și capabile să îmbrățișeze această abordare?

Și pentru cele care nu sunt încă acolo:

Ce au nevoie să schimbe? Ce ar trebui să ia în considerare pentru a se apropia de acest model?

Conștientizarea provocărilor și abordarea lor reprezintă deja un pas înainte.

Pașii mici pregătesc salturile mari.

Fii curajos și începe!