Cine îl susține pe team coach atunci când lucrează cu complexitatea?
În team coaching, rareori lucrăm doar cu ceea ce se vede în cameră.
Lucrăm cu oameni, relații, roluri și istorii diferite. Cu alianțe și tensiuni. Cu ceea ce se spune și cu ceea ce rămâne nespus. Cu așteptările liderului, ale echipei, ale sponsorului și ale organizației. Cu schimbări care se întâmplă în interiorul și în afara echipei.
Și, inevitabil, lucrăm și cu noi înșine.
Team coach-ul nu este un observator neutru, aflat în afara sistemului. Intră în relație cu echipa, reacționează la ceea ce se întâmplă și poate fi atras, uneori fără să își dea seama, în dinamica acesteia.
Aici devine supervizarea atât de valoroasă.
Când ceea ce se întâmplă cu mine poate spune ceva despre echipă
Într-o sesiune de team coaching pot apărea momente în care mă simt nerăbdătoare, confuză, obosită sau cu nevoia de a interveni și de a „ajuta” echipa să avanseze.
Prima tentație poate fi să consider aceste reacții ca fiind doar ale mele.
Supervizarea aduce însă o altă întrebare:
Ce îmi poate spune ceea ce experimentez eu despre ceea ce se întâmplă în echipă și în sistem?
Poate că dificultatea mea de a găsi spațiu pentru o intervenție reflectă dificultatea unor membri ai echipei de a-și găsi vocea.
Poate că presiunea pe care o simt de a produce rapid un rezultat există și în interiorul echipei.
Poate că sentimentul meu de confuzie este o informație despre confuzia existentă în sistem.
Nu înseamnă că orice simțim aparține echipei. Înseamnă că putem deveni curioși și putem explora înainte de a trage concluzii.
Pentru mine, aici începe reflexivitatea.
Supervizarea ne ajută să schimbăm lentila
În team coaching sunt multe momente în care întrebarea nu este pur și simplu:
„Ce tehnică ar trebui să folosesc?”
Ci mai degrabă:
„Ce se întâmplă aici?”
„Ce nu văd?”
„Unde este atenția mea și ce risc să ignor?”
„În ce rol m-a invitat echipa să intru?”
„Cu cine sau cu ce m-am aliat?”
„A cui voce lipsește?”
„Ce aparține echipei, ce aparține sistemului și ce aduc eu în această dinamică?”
Supervizarea creează spațiul necesar pentru a încetini și a privi experiența din mai multe perspective.
Nu pentru a găsi „intervenția corectă”, ci pentru a ne crește capacitatea de a vedea.
Dincolo de echipă există întotdeauna un sistem
Team coaching-ul adaugă un nivel de complexitate pentru că echipa nu există în izolare.
Există un sponsor. Stakeholderi. Alte echipe. Cultura organizației. Istoria ei. Presiunea businessului. Schimbări și așteptări care pot intra în camera de coaching chiar dacă nu sunt numite.
În supervizare putem face un pas înapoi și ne putem întreba:
Pentru cine lucrează, de fapt, această echipă?
Ce are nevoie sistemul de la ea?
Dar și:
Ce reproduce poate echipa din sistemul mai larg – și ce risc să reproduc și eu împreună cu ea?
Această perspectivă este deosebit de importantă atunci când apar procese paralele: dinamici din organizație care se repetă în echipă și, uneori, chiar în relația dintre echipă și coach.
Nu doar dezvoltare. Și etică, și restaurare.
Supervizarea nu este doar despre a deveni un team coach mai competent.
Este și un spațiu în care putem explora dilemele etice, limitele rolului, contractarea, relația cu sponsorul, confidențialitatea sau situațiile în care ne întrebăm cui îi suntem responsabili.
Și este un spațiu de restaurare.
A lucra cu echipe înseamnă uneori să rămâi prezent în mijlocul tensiunii, incertitudinii și emoțiilor puternice, fără să te grăbești să le elimini.
Pentru a putea face acest lucru pentru ceilalți, avem nevoie, la rândul nostru, de spații în care să putem încetini, reflecta și ne reconecta cu propria noastră prezență.
Poate că întrebarea nu este „Am nevoie de supervizare?”
Ci:
„Ce devine posibil în practica mea atunci când îmi ofer un spațiu în care să mă pot privi și pe mine ca parte a sistemului?”
Pentru mine, supervizarea în team coaching este tocmai acest spațiu.
Un loc în care nu trebuie să avem imediat răspunsurile. În care putem aduce complexitatea fără să o simplificăm prea repede. În care putem observa ce se întâmplă cu echipa, cu sistemul și cu noi înșine.
Și din care ne putem întoarce către echipele cu care lucrăm nu neapărat cu mai multe soluții, ci cu mai multă claritate, prezență și capacitate de a vedea.
Uneori, aceasta este intervenția de care avem cea mai mare nevoie.
#teamcoaching #supervizare # lentile
